Capitolul I
Dezastru pe tărâmul păturilor
Tati! Iar a căzut tot!
Michał
Michał se uita la grămada de pături, cu furie și dezamăgire amestecate pe chip.
Privindu-și fiul, Oleksandr s-a lovit de o provocare simplă: pernele obișnuite de pe canapea nu țineau nicio structură și nu dădeau stabilitate. Era nevoie de ceva care să-i permită unui copil să construiască structuri mari și durabile și care, în același timp, să rămână complet moale și sigur.
În mintea lui Oleksandr a început să prindă contur o idee. Dorința era simplă: să-i facă fiului său cuburi care să împlinească visul ascunzătorii perfecte.
Nu căutam o idee de afacere. Căutam o cale ca bucuria unui copil să nu se prăbușească de fiecare dată când o pătură alunecă de pe scaun.