Jucării pentru dezvoltare în creșă și grădiniță: ce să alegi

Primii ani dau forma a tot ce urmează: felul în care copilul gândește, cum se înțelege cu ceilalți și cum face față frustrării. Cea mai mare parte din această muncă se face prin joacă, de aceea alegerea obiectelor din sala de grupă este o decizie pedagogică, nu una de achiziții.

O „jucărie pentru dezvoltare” nu este o jucărie pe a cărei etichetă scrie asta. Este o jucărie care îi pune copilului o problemă de rezolvat, îi lasă loc să o rezolve în mai multe feluri și îi dă un motiv să revină la ea săptămâna viitoare.

Ce dezvoltă de fapt educația timpurie

Gândirea

Sortarea, potrivirea perechilor, numărarea, recunoașterea unui tipar: cea mai timpurie muncă cognitivă este fizică. Copiii ajung la idei abstracte manevrând mai întâi lucruri concrete, iar calitatea obiectelor pe care le manevrează influențează cât de repede ajung acolo.

Abilitățile sociale

O sală plină de copii este o negociere permanentă: cine e primul, al cui e rândul, care sunt regulile azi. Împărțitul și cooperarea se învață în aceste mici ciocniri, nu dintr-o explicație despre împărțit.

Dezvoltarea emoțională

În joacă, copilul întâlnește o frustrare pe măsura lui (turnul cade, piesa nu se potrivește, altcineva a ajuns primul) și învață că sentimentul trece. E greu de organizat intenționat și ușor de oferit: e de ajuns să le dai copiilor ceva cu adevărat provocator.

Cum sprijină jucăriile învățarea

Abilitățile cognitive. O jucărie bună pune o întrebare. Ce se potrivește unde, ce stă în picioare, ce se întâmplă mai departe. Copiii răspund încercând, iar răspunsurile găsite astfel rămân.

Motricitatea. Apucatul, stivuitul, echilibratul, căratul: motricitatea fină pentru piesele mici, cea grosieră pentru cele mari. Contează amândouă, iar o sală are de obicei multe jucării pentru prima și prea puține pentru a doua.

Rezolvarea problemelor. Mecanismul este încercarea și eroarea. Un copil care construiește un turn prea înalt și îl vede căzând a învățat despre echilibru ceva ce nicio explicație nu îi poate da.

Categorii care își merită locul

Cuburi și seturi de construcție

Par simple, dar sunt mai utile decât orice altceva din sală.

• Orientarea în spațiu. Manevrând cuburile, copiii învață despre mărime, formă și relații spațiale, baza pentru gândirea matematică de mai târziu.
• Motricitatea. Apucatul, stivuitul și echilibratul cer coordonare și precizie, exact cele de care copilul va avea nevoie mai târziu la scris.
• Rezolvarea problemelor. Cauză și efect, echilibru, stabilitate: toate învățate prin testare, inclusiv dărâmând turnul intenționat.
• Imaginația. Cuburile nu sunt doar turnuri. Devin castele, corăbii, orașe întregi, iar povestea o aduce copilul.

Puzzle-uri și jocuri educative

• Dezvoltarea cognitivă. Recunoașterea tiparelor, a culorilor și a formelor antrenează memoria și procesarea informațiilor.
• Atenția. Terminarea unui puzzle cere să rămâi concentrat pe aceeași activitate, o abilitate pe care școala o presupune, dar rareori o predă.
• Abilitățile sociale. Jocurile cu mai mulți jucători îi învață pe copii să își aștepte rândul și să lucreze pentru un scop comun.
• Emoțiile. Victoria dă încredere în sine; să știi să pierzi este lecția mai grea și mai utilă.

Materiale pentru lucru manual

• Exprimarea de sine. Arta le oferă copiilor un mod de a-și scoate gândurile și sentimentele în afară, ceea ce contează pentru dezvoltarea emoțională.
• Coordonarea ochi-mână. Înșiratul unei mărgele, tăiatul pe o linie: muncă de precizie în doze mici.
• Ingeniozitatea. Un set limitat de materiale obligă la inventivitate. Limitarea este chiar ideea, nu un neajuns.

Opt reguli pentru alegere

1. Potrivește jucăria cu etapa de dezvoltare, nu cu vârsta de pe cutie. Gândește-te la ce exersează copilul chiar acum.
2. Hotărăște pentru ce abilitate cumperi jucăria. Motricitate fină, gândire, cooperare: o jucărie gândită să facă totul nu face, de obicei, nimic bine.
3. Mai întâi siguranța și rezistența. Materiale netoxice, o construcție care rezistă entuziasmului, fără piese mici pentru cei mai mici copii.
4. Alege jucării cu final deschis. Cuburi, materiale de artă, păpuși de mână: tot ce nu impune un anumit mod de folosire.
5. Caută versatilitatea. Un set bun este un puzzle pentru un copil de doi ani și un proiect de construcție pentru unul de cinci. Rămâne în sală ani, nu luni.
6. Fă loc atât pentru joaca de unul singur, cât și pentru joaca împreună. Prima dezvoltă concentrarea, a doua cooperarea. O sală are nevoie de amândouă.
7. Calitatea înaintea cantității. Mai puține lucruri bine alese valorează mai mult decât un raft plin. Prea multe opțiuni îi copleșesc pe copii în loc să le îmbogățească joaca.
8. Gândește-te cine va strânge. Un set la care strânsul durează douăzeci de minute va ieși pe nesimțite din uz.

Unde se potrivesc cuburile moi

Cuburile mari și moi îndeplinesc deodată mai multe dintre aceste reguli: sunt jucării cu final deschis, versatile la vârste diferite, sigure prin felul în care sunt făcute și se strâng repede, pentru că se stivuiesc. Într-o sală în care fiecare metru de podea e disputat, un singur set care devine perete, tunel, treaptă și colț de liniște valorează mai mult decât patru echipamente care fac fiecare câte un singur lucru.

Vezi seturile sau uită-te la ce construiesc cu ele alte grupe.

Pe scurt

Jucăriile pentru dezvoltare contează în educația timpurie pentru că sunt instrumentele cu care copiii ajung la etapele de dezvoltare de care depinde tot restul. Principiul de alegere e destul de simplu ca să îl ții minte când stai în fața unui catalog: mai puține lucruri, cu final deschis și alese pentru o abilitate pe care o poți numi.