Locuri de joacă soft play: 10 beneficii pentru copiii mici

Un loc de joacă soft play, cu forme din spumă, tobogane, tuneluri și totul căptușit, pare locul unde cei mici își consumă energia într-o după-amiază ploioasă. Și chiar este. Dar este totodată, fără să atragă atenția, unul dintre cele mai eficiente medii de dezvoltare pe care i le poți oferi unui copil mic, pentru că tot ce se întâmplă acolo se întâmplă prin corpul lui și prin propriile lui decizii.

Mai jos găsești zece lucruri pe care un copil mic le exersează de fapt într-un loc de joacă soft play. Lista e utilă când alegi unde să mergi cu copilul, dar și mai utilă când amenajezi un astfel de spațiu.

1. Dezvoltarea senzorială

Un loc de joacă soft play e plin de stimuli senzoriali. Toboganele netede, spuma moale, suprafețele care cedează diferit sub picioare: toate acestea stimulează simțul tactil. Culorile puternice și formele variate exersează văzul și percepția vizual-spațială. Iar fiecare cățărare, rostogolire și săritură antrenează sistemul vestibular și sistemul proprioceptiv: echilibrul și simțul poziției corpului în spațiu. Pentru un copil de doi ani, asta nu e un efect secundar. Este chiar lucrul principal.

2. Motricitatea

Tuneluri prin care să te târăști, trepte pe care să urci, loc de alergat: structura spațiului propune mereu noi feluri de mișcare. Această varietate dezvoltă în același timp motricitatea grosieră (alergat, sărit, cățărat) și motricitatea fină, pentru că apucatul marginilor, prinsul mânerelor și manevrarea pieselor mai mici fac parte din aceeași joacă.

3. Abilitățile sociale

Un loc de joacă soft play este rareori gol și tocmai asta e ideea. Să împarți echipamentele, să îți aștepți rândul, să te înțelegi cu ceilalți cine merge primul: toate se exersează aici în singurul fel în care pot fi exersate, adică împreună cu alți copii și cu ceva în joc. Empatia și cooperarea se învață negociind, nu ascultând explicații.

4. Dezvoltarea cognitivă

Când copilul își dă seama cum să treacă printr-o construcție sau cum să urce pe ceva care nu părea făcut pentru urcat, exersează rezolvarea problemelor în forma ei cea mai timpurie. Cauza și efectul sunt peste tot: împingi și se mișcă, te apleci prea mult și aterizezi. Copilul adună aceste reguli testându-le și de aceea le și reține.

5. Gestionarea emoțiilor

Soft play oferă un mediu controlat, cu frustrări mici, dar reale. O scară puțin prea înaltă, o treaptă pe care copilul nu reușește să urce din prima. Întâlnind un eșec și trecând peste el, află cum e să fii frustrat și că frustrarea trece. Asta e greu de învățat altfel.

6. Activitatea fizică

Alergatul, cățăratul și săritul sunt un antrenament pentru sistemul cardiovascular, iar copiii fac azi mai puțină mișcare decât altădată. Un loc de joacă soft play face din mișcare ceva firesc, nu ceva ce trebuie organizat, și tocmai de aceea funcționează la copiii care refuză exercițiile organizate.

7. Imaginația

Construcțiile care pot fi văzute drept castel, corabie sau peșteră îi dau copilului pe ce să clădească o poveste. Jocul de rol nu este o pauză de la dezvoltare: în el se exersează deodată limbajul, succesiunea evenimentelor și capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altuia. Un set deschis, care se poate reconfigura, face asta mai bine decât o construcție tematică, pentru că lasă tema în seama copilului.

8. Evaluarea riscului

Copiii au nevoie să își testeze limitele și o vor face undeva. Un mediu căptușit le permite să o facă acolo unde prețul unei greșeli de apreciere este o aterizare moale. Să urce pe ceva puțin mai înalt, să sară de puțin mai sus: acestea sunt riscuri calculate, iar asumându-le, copilul capătă o imagine corectă despre ce poate face corpul lui. Prudența care vine din experiență e mai de încredere decât cea care vine din ce i s-a spus.

9. Limbajul

Latura socială a joacei soft play îi împinge pe copii să vorbească: ca să împartă echipamentele, să propună un joc, să protesteze împotriva unei reguli. Vocabularul crește cel mai repede în compania altor copii, pentru că acolo copilul are un motiv să îl folosească.

10. Timpul petrecut cu adultul

Soft play este unul dintre puținele contexte în care adultul poate fi prezent fără să conducă jocul. Când se joacă împreună cu copilul sau doar stă alături cât timp acesta se joacă, adultul întărește relația și are o ocazie rară de a vedea, fără întreruperi, cum se mișcă cel mic, cum rezolvă probleme și cum face față unui eșec.

Ce înseamnă asta când amenajezi o sală

Cele zece efecte de mai sus vin din mediu, nu dintr-un anumit echipament. În practică, asta înseamnă:

• Varietatea mișcărilor contează mai mult decât cantitatea de echipamente. Ceva pe care să urci, ceva prin care să te târăști, ceva pe care să sari, loc de alergat. Patru funcții într-un spațiu mic valorează mai mult decât o singură construcție mare.
• Ce se poate reconfigura e mai bun decât ce e fix. Un set pe care copiii îl pot reconstrui le dă mereu probleme noi de rezolvat. O construcție fixă e rezolvată o singură dată.
• Moale peste tot, nu doar sub picioare. Căptușeala de pe podea protejează în caz de cădere. Abia căptușeala elementelor înseși îi permite copilului să își asume riscul.

Cu gândul la toate acestea facem cuburile JollyHeap: destul de ușoare ca un copil să le care singur, destul de mari ca să construiești cu ele, moi pe fiecare muchie și prinse cu magneți, așa că un perete devine tunel, iar tunelul devine treaptă. Vezi seturile sau uită-te la ce construiesc alții cu ele.